GLAUCOMUL, ANXIETATEA ŞI DEPRESIA – O RELAŢIE OBLIGATORIE?

---

	Vasilica Vizdoaga
	Psiholog, Optometrist
	Fa o programare
	Pune o intrebare
	Vezi CV-ul

Fără a încerca să fim exhaustivi, glaucomul este o boală ce produce atrofierea nervului optic. Această boală a ochiului se caracterizează prin creşterea tensiunii intraoculare , scăderea acuităţii vizuale şi îngustarea campului vizual.

Glaucomul este deseori asociat cu o creştere a presiunii intraoculare dar poate exista şi atunci când presiunea este normală. Şi invers putem avea o presiune intraoculară mare fără însă a avea glaucom.

Forma cea mai frecventă şi cea mai frustă a bolii este glaucomul cronic. Gravitatea acestei boli este dată de faptul că rămâne până tarziu asimptomatică. Presiunea intraoculară creşte lent sau devine instabilă iar pierderea câmpului vizual se produce începând de la periferie.

Fig.1 Vedere sănătoasă

Fig.2 Insulă de vedere centrală prin îngustarea concentrică a câmpului vizual în glaucomul avansat
Pentru a evita riscul de a orbi ar trebui întrunite mai multe condiţii:
>Depistare precoce
>Tratament adecvat prescris de către medicul oftalmolog
>Monitorizarea unor parametri – acuitate vizuală, presiune intraoculară, câmp vizual etc.
>Complianţa la tratament a pacientului.

Informarea pacientului şi o relaţie terapeutică de calitate pot contribui la un management mai bun al bolii.

Mai multe studii au demonstrat o relaţie statistică între glaucom şi tulburările afectivităţii – anxietate şi depresie dar şi între alte boli cronice şi anxietate şi depresie (1). Relaţia cauzală rămâne însă de clarificat. Dacă anxietatea şi depresia sunt rezultatul glaucomului sau există o cauză comună pentru glaucom, pe de o parte şi anxietate şi depresie pe de altă parte rămâne de văzut.

Două treimi dintre pacienţii cu glaucom prezintă scoruri mari la testele pentru depresie şi acuze psihosomatice statistic semnificative. (2)

Un studiu francez din 1989 ce evaluează consecinţele anunţării diagnosticului de glaucom arată că pacienţii trăiesc fie reacţii anxioase, fie reacţionează pasiv la comunicarea diagnosticului. Aproape jumătate dintre pacienţi declară că şi-au modificat comportamentul după primirea diagnosticului, indicând nevoia de a juca un rol activ în managementul bolii. Marea majoritate a pacienţilor cunosc riscul de a orbi asociat bolii şi totuşi nu se simt bolnavi, ci mai degrabă purtători ai unui grad de handicap iar majoritatea se simt nesatisfăcuţi de informaţiile primite de la medicul oftalmolog. (3)

Totuşi, până aceste lucruri vor fi clarificate, simţul comun ne îndeamnă să credităm ipoteza de simţ comun – şi anume că diagnosticul în sine, handicapul dat de boală, neplăcerea de a administra zilnic un tratament , acestea grefate pe un anumit tip de personalitate şi în lipsa susţinerii emoţionale şi informaţionale pot duce la sau pot accentua anxietatea şi depresia.

Concluzii

Magnitudinea restricţiilor determinate de o boală cronică se impune asupra vieţii de zi cu zi a pacientului. Multe boli cronice, printre care şi glaucomul, se asociază cu depresia şi anxietatea. Pe lângă studiul ştiinţific al bolii, campanii de screening în populaţie, monitorizarea cazurilor depistate şi tratarea lor, medicul oftalmolog ar putea acorda atenţie şi unor aspecte care aparent ţin de psihologie şi ştiinţele comunicării: >Anunţarea cu delicateţe a diagnosticului >Acordarea de informaţii adecvate nivelului intelectual/cultural al pacientului >Monitorizarea stării de spirit a pacientului vechi >Colaborarea cu psihologul clinician, psihoterapeutul şi psihiatrul. Toate aceste măsuri ar trebui să determine creşterea complianţei la tratament al pacientului şi un mai bun management al bolii.

(1) ,,Depression and anxiety in patients with glaucoma: a prospective, case-control study” Charalampos Mitsonis1*, Nikolaos Dimopoulos1, Vasiliki Psarra1, Zoe Santa1, Constantinos Letsas2 and Michail Mitsonis3 - International Society on Brain and Behaviour: 2nd International Congress on Brain and Behaviour
(2) ,,The psychology of the glaucoma patient” C Erb, H J Thiel, J Flammer - University of Basel, Department of Ophthalmology, Tübingen, Germany. (Ophthalmologe. 1993 Dec ;90)
(3),, How patients react when glaucoma is diagnosed?” N Hamelin, C Blatrix, F Brion, C Mathieu, I Goemaere, J P Nordmann , Hôpital des Quinze-Vingts, Université Paris V, 28, rue de Charenton, 75012 Paris, France. (J Fr Ophtalmol. 1989 ;12 (8-9):595-601)

Articole similare:

Glaucomul

Articole de acelasi autor:

Astigmatismul
Comunicarea medic pacient